Scafandrul şi fluturele

Scafandrul şi fluturele de Jean-Dominique Bauby

Descriere:

Bestseller internațional, cartea lui Jean-Dominique Bauby, Scafandrul şi fluturele, a făcut înconjurul lumii, a fost tradusă în 30 de limbi şi a impresionat milioane de oameni. Cartea a devenit sursa de inspirație a unui film care îi intensifica tensiunea şi frumusețea, film în regia lui Julian Schnabel .Născut în 1952 in Franța, tată a doi copii, jurnalist, Jean-Dominique Bauby a fost redactor-şef al revistei „Elle “. Pe 8 decembrie 1995, Jean-Dominique Bauby are un accident vascular care îl aruncă într-o comă profundă, din care iese cu toate functiile motrice distruse. E un pacient atins de sindromul „locked-in“, tradus literal: „închis în sine însuşi “. În corpul său inert, mai mişcă un singur ochi, singura lui legatură cu lumea, cu ceilalți, cu viața. Cu acest ochi – stângul – dictează cartea, izbutind ca prin câteva mii de batai de pleoapă sa ne facă să vedem lumea şi altfel. Publicată cu câteva zile înainte de moartea autorului, care survine pe 9 martie 1997, această carte continuă să ne vorbească despre o existență care ne cutremură şi care nu-l poate lăsa pe nici unul dintre noi indiferent...

Recenzie:

 Voî începe prin a spune cât de mult apreciez această carte... În spatele căreia se ascunde un adevăr sumbru , ceva ce niciunul din noi nu ar vrea să trăiască vreodată. Paralizia. Ce mai poți face după ce te trezeşti din comă şi aflii că va trebui să îți trăieşti toată viața pe un pat de spital , neputând să ai singur grijă de tine?  Majoritatea nu ar şti să răspundă la această întrebare . Nici eu nu am un răspuns , asta demonstrează câtă putere şi voinţă de a trăi a avut acest om lăsând în urma lui o lecție de viață în adevăratul sens al cuvântului.
Dar prin intermediul acestei cărți îmi pot imagina singurătatea şi durerea de a nu putea avea o viață normală. Această carte a fost scrisă din suflet , cu multă sensibilitate şi stimă de sine de către Jean-Dominique.
Îl admir enorm de Jean-Dominique pentru simplul fapt că nu a lăsat boala să-l învingă şi ne-a dovedit că putem lăsa ceva în urma noastră, pentru a face această lume mai bună măcar cu puțin.

Legat de modul în care a fost scrisă cartea , după părerea mea este ceva unic pe care nu mulți îl pot face.Cartea a fost scrisă cu greutate fiind "dictată" cu ajutorul pleoapei ochiului său sțâng , singura parte care nu a fost atinsă de paralizie . Datorită acestui sindron , el se considera mai liber reuşind să scape de "costumul de scafandru" cu ajutorul imaginației sale foarte bogate care îl putea duce oriunde.
Acesta a fost oarecum scopul vieții sale , să arate lumii o altă parte a sorții care să ne facă să realizăm căt de multe avem , chiar dacă nu observăm.

În legătură cu filmul, mi-a plăcut foarte mult şi mi s-a pârut mult mai răvăşitor , probabil pentru că ecranizarea îți lasă o urmă mai realistă după părerea mea.
Recomand această cărticică celor care apreciază cărțile tip memorii jurnal şi chiar merită nota 5/5

Lectură plăcută!