miercuri, 20 iunie 2018

Oscar și Tanti Roz

Oscar și Tanti Roz-Eric Emanuel Schmitt


Deși cu o scriere relativ simplă , autorul reușește să te sensibilizeze până la lacrimi chiar din primele pagini. Este o carte scurtă, dar frumoasă - frumoasă.
„Oscar și Tanti Roz” prezintă povestea unui băiețel de 10 ani care suferă de leucemie. Deși subiectul este unul tulburător , cartea este înțesată de amuzament datorită unei infirmiere vârstnice, dar de o bunătate inegalabilă și neîntrecută în spus povestioare în care nici binele, dar nici răul nu triumfă, pe care Oscar o poreclește Tanti Roz. Relația dintre Oscar și Tanti Roz a fost una specială, iubindu-l ca pe propriul copil. Ea îl convinge pe băiețel să îi scrie zilnic o scrisoare lui Dumnezeu pentru a nu se mai simți atât de singur. Cartea este compusă din zece scrisori, tipice unui copil de zece ani, menite să ne învețe să prețuim mai mult viața, să învățăm să vorbim sincer cu Dumnezeu și ”să avem rezerve pentru mulți ani de acum-înainte.” Bătrâna infirmiereră este îndrăgită din prima clipă de băiat deoarece este singura care nu se ascunde după deget și îi recunoaște băiețelului că va muri. Dar ca să mai îndulcească lucrurile îi propune să își petreacă fiecare zi ca și cum ar fi zece ani. Conținutul scrisorilor este plin de inocență, Oscar adresându-i-se lui Dumnezeu ca unui prieten.
Deși știe că va muri , trăind fiecare zi cu optimism și speranță în ciuda problemelor de sănătate și a altor inconveniente care apar de la o zi la alta. Trăiește intr-o zi cat altii in 10 și învață lucruri pe care poate unii într-o viață nu reușesc să le învețe.
Consider că este o carte cu, și despre suflete, încărcată cu multă emoție și care ți se cuibăreștè în inimă și rămâne acolo. 

Citate:

,,- Povestește-i toate astea lui Dumnezeu și roagă-l, în scrisoare, să vină la tine. 
-    Da’ Dumnezeu călătorește? 
-    În felul lui. Nu prea des. Ba chiar rar, aș zice.
-    De ce? Și el e bolnav?
-    Nu. Are un fel foarte special de a-i vizita pe oameni. Te vizitează în gând. În mintea ta."

,,-   Și de ce să-i scriu lui Dumnezeu?
-    Nu te-ai mai simți așa de singur. 
-  Nu m-aș mai simți singur cu cineva care nici nu există?
-    Fă-l să existe.
S-a aplecat spre mine.
-    De fiecare dată când o să crezi în el, o să existe un pic mai mult. Și, dacă insiști, o să ajungă să existe de tot. Și-atunci o să te ajute."

„Și cred că facem aceeași greșeală și-n privința vieții. Uităm că viața e fragilă, fărâmicioasă, efemeră. Ne credem toți nemuritori. ”

„Nimeni nu poate să te scape de suferință. Nici Dumnezeu, nici tu. Nici părinții tăi, nici eu”

„ (...) privește lumea în fiecare zi ca și cum ai vedea-o pentru întâia oară. 

„ Boala face parte din mine. De ce trebuie să se poarte altfel numai fiindcă sunt bolnav? Nu ştiu să iubească decât un Oscar sănătos? ”

„ Există două feluri de suferinţă – cea fizică şi cea morală. Suferinţa fizică o înduri, pe cea morală ţi-o alegi. ”

Un comentariu: